Puterea a două cuvinte…

Puterea a două cuvinte…
Am cunoscut oameni care se consideră ”tari”, sau suficient de ”siguri” când vor să dovedească că au dreptate.
Oricât de ”tari” ar fi, prin modul lor de a fi dovedesc cât de slabi sunt în realitate.
Îi auzi vorbind lucruri mari , pompoase, dar le lipsește ce e mai important.
Unii folosesc multe cuvinte dulci sau inteligente pentru a influența sau controla pe alții.
De regulă aceștia încearcă să impresioneze pentru a fi plăcuți, sau pentru a trece drept ”înțelepți”.
Folosesc cuvintele pentru un câștig sau pentru a-și ascunde slăbiciunea.
Ce îi face pe aceștia în schimb să fie mici și ipocriți, este faptul că din vocabular le lipsesc două Cuvinte care au o putere extraordinară.Cuvinte pe care le găsești la orice om cu inimă, sau care iubește pe Dumnezeu mai mult decât se iubește pe sine.
Iartă-mă, te rog.
Aceste două cuvinte au putere de a opri adevărate războaie.
Aceste cuvinte pot repara relații, pot ține familii unite.
Prin aceste cuvinte chiar Dumnezeu este înduplecat.
Când recunoaștem că suntem greșiți putem ajunge să trăim veșnic.
Aceste două cuvinte arată cât de uman ești și determină pe ceilalți în supărarea lor să își schimbe atitudinea.
Când îți ceri iertare, dovedești cât de importantă este persoana de lângă tine.
Dovedești respect, umilință, poți chiar să vindeci durerea acelui om dacă l-ai făcut să sufere.
A-ți cere iertare, nicidecum nu te face un om slab, cum cred unii.
Din contră… când spui iartă-ma, te rog, dovedești putere, prietenie, dovedești că îți pasă.
Altfel, prin faptul că nu poți spune aceste cuvinte dovedești cât de mândru, arogant și cât de mult ți-ai alimentat ego-ul în toți acești ani.
Ești practic într-o închisoare pe care ți-ai creat-o tu.
Tu te vezi ”puternic” , dar ceilalți nu vad nimic mai mult decât un laș care nu are onoare. Un om care se pune mai presus de orice și oricine.
Când nu ne cerem iertare, ne privăm pe noi înșine de iertare. Uneori a celor din jur, dar totdeauna vom fi privați de iertarea lui Dumnezeu.
Rugăciunea Tatăl nostru dovedește acest adevăr.
…și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri;
Cel mai rău este că Însuși Dumnezeu ne-a iertat dând pe unicul lui Fiu, pe Isus Cristos.
L-a lăsat să moară pentru ca prin credință în sângele care s-a vărsat din El, să avem iertarea de păcate.
Dar, dacă nu iertați, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greșelile voastre. Marcu 11:26
Dacă Dumnezeu iartă, poți să îți dai seama ce penibil pari când mândria ta nu te lasă să spui iartă-mă, te rog ?
Un om care poartă pe Dumnezeu în suflet, nu face efort să spună iartă-mă te rog.
O face pentru că i se pare foarte normal. Așa îi este felul de a fi.
Altfel… poate nu e Dumnezeu în suflet ?

Niciun comentariu

Lasă un răspuns