Categorii: Ganduri

Despre ” Călăul lui Dumnezeu ” ?!!

Oamenii spun multe despre oameni. Unii vorbesc de bine alții de rău.
Felul în care îi percepem pe cei de lângă noi, poate determina uneori căderea lor… sau poate ridicarea.
Depinde de caracter.
Um om călit, de suferințe și de umilințe, ajunge să fie indiferent la vorbele celor din jur, astfel reușind să se concentreze pe ceea ce contează cel mai mult pentru el.
Un om care nu e obișnuit cu durerea, suferința sau umilința, atunci când este vorbit de rău, poate pune multe la suflet și într-un final să sufere cumplit.
La exterior zâmbește și face eforturi să pară ok, sau neafectat, dar în suflet poate fie extrem de consumat șii să sufere foarte tare.
Oamenii se împart în aceste două categorii.
Ambele, într-o primă fază sau etapă din viața lor, se luptă pentru a avea o imagine bună în fața celor din jur. Eforturile sunt maxime. Unii apelează la măsti, la chestii artificiale sau de suprafață și fac orice pentru ca cei din jur să aibă o părere bună despre ei.
Alții sunt indiferenți și nu le pasă de imaginea lor. Există și categoria asta.
Sunt oameni cărora le-a fost lovită sau știrbită imaginea prin vorbe umilitoare, prin bârfe și prin tot felulde situații jenante, atfel ajungând la situația mai sus menționată. La situația în care ajung să nu le mai pese de părerile celorlalți.
Dacă iei o bâtă și lovești pe cineva puțin câte puțin, în același loc, să zicem la mână, vei realiza că acolo unde lovești se face la un moment dat o întăritură. Pielea devine mai tare și lovitura nu mai are același efect ca atunci când nu era tare.
Loviturile ne fac mai tari uneori. Mai experimentați, mai previzibili, mai experimentați. Ceea ce credem în prima fază că este un eșec sau o lovitură care ne aduce multă durere, în realitate poate fi pentru cei cu caractere tari un avantaj pe termen lung.
Suferi acum, dar cunoști sentimentul acelei experienșe și in timp te înveți să îi faci față.
Un om care a fost lovit constant și a sufeit umilințe si tot felul de stări urâte datorită celor din jur, la rândul lui, va putea face la fel față de ceilalți.
Un astfel de om, nu poate să mai judece sau să mai gandească de rău despre un om, chiar dacă acesta ar greși. Aici apre mai multă compasiune, sau mai multă înțelegere. Un astfel de om ajunge să caute soluții, în loc să arunce cu cuvinte de ocară care ar putea să fie fatale pentru unii.
În anumite contexte din lume, au fost oameni care nu au putut face față rușinii, umilinței, durerii sufletești cauzate de bârfe sau de acțiuni ostile din partea celor din jur. Au fost cazuri în care s-a ajuns la sinucidere sau la o retragere totală care a dus la o singurătate sau o izolare antisocială vizibilă.
De fiecare dată când rostim cuvinte cu tentă de agresare la dresa unui om , chiar vinovat fiind, putem distruge un om, un suflet, putem ruina o familie, putem sa distrugem toate calitățile bune din acești oameni.
Fiecare cuvânt rostit la adresa cuiva, poate face mult bine sau mult rău.
Ironia face că oamenii care agresează verbal alți oameni, sau care judecă chiar pe cei vinovați, sunt și ei vinovați de alte chestii la rândul lor.
Frumusețea în toată chestiunea discutată până acum este următoarea:
În timp ce oameni bisericoși, judecă pe cei vinovați cu multă ostilitate și uneori ură, sunt cu Biblia în mână, dar nu în suflete, sau cu cuvintele Bibliei pe buze, dar nu în faptele lor, în acest timp Isus cristos vine și spune exact opusul a ceea ce fac aceștia.
– Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.
Ioan 8:15
Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu îl judec, căci Eu n-am venit să judec lumea, ci să salvez lumea.
Ioan 12:47
Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.
Matei 7:1-2
Spre exemplu:
O tânără creștină, celebră la vremea aceea în mediul evanghelic,
la un momentdat, a mers la Vocea României.
Asta se întâmpla într-o vreme în care biserica era mai strictă cu privire la asemenea acțiuni.
La câteva zile după apariția ei, pe rețelele de socializare au apărut din partea unăra care merg la Biserică tot felul de acuzații. Destul de multe comentarii. Dar mai deranjant, a fost să descopăr că au fost folosite cuvinte foarte urâte la adresa acestei persoane. Cuvinte scrise de oameni care în ochii lor se vedeau buni creștini, sau care pretindeau că sunt copii lui Dumnezeu. Nu au fost puțini cei care bârfeau, judecau, criticau și vorbeau vulgar la adresa ei.
Care a fost în esență greșeala ei?
A cântat afară din Biserică.
Pentru asta, “copii lui Dumnezeu” , au numit-o curvă, sau stricată, sau tot felul de cuvinte care au dus într-un final la pierderea acestei persoane.
De ținut minte, este că mulți ani, această fată cânta în casele tuturor creștinilor aproape. A adus mult bine și foarte mulți oameni au fost ridicați atunci când erau la pământ, datorită cântecelor care le cânta. Unii și-au salvat sufletele.
Dar când a făcut un gest cum ar acela că a mers să cânte afară din biserică, lucru care în opinia mea astăzi este chiar susținut de unele bisericii neoprotestante, nimeni nu a mai ținut cont că este totuși o persoană. Că este din rândurile Bisericii lui Cristos. Că este o ființă umană cu emoții și sentimente.
Chiar dacă un om ar greși, ceea ce face toată lumea, nu așa se progedează.
Le mai trebuia “creștinilor” care au aruncat în alții cu cuvinte și ocară, cu bârfe și umilințe și judecăți, doar un topor pentru ca să fie traba făcută până la capăt.
Când Biserica care ar trebui să aibă compasiune față de oameni, iertare și mai ales Dragoste, se comportă msemenea unui călău, pe bună dreptate oamenii nu au nici un motiv să creadă în predicile ei.
Să vedem ce zice Dumnezeu despre oamenii care greșesc:
– Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta.
Luca 6:37
Aşadar, omule, oricine ai fi tu care judeci pe altul, nu te poţi dezvinovăţi, căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur, fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lucruri.
Romani 2:1
Şi crezi tu, omule, care judeci pe cei ce săvârşesc astfel de lucruri şi pe care le faci şi tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?
Romani 2:3

Despre trădare, dezamăgire și caracter.

Sunt în viața noastră lucruri pe care nu le înțelegem, anumite acțiuni a celor de lângă noi care ne uimesc, sau anumite momente care ne marchează pentru perioade lungi, sau poate pentru totdeauna.
Oamenii nu devin mereu ceea ce își impun să fie, și nu totdeauna ceea ce pozează în fața noastră este potrivit cu realitatea.
De cele mai multe ori asemenea situații, pot să ne dea peste cap modul în care gândim, sau să afecteze într-un fel sau altul felul nostru de a fi.
Depinde la fiecare de caracterul care îl are.
Dacă caracterul este format pe baza unor principii sănătoase, principii Divine, Biblice, Spirituale, atunci este posibilitatea aproape 100% să fii de neclintit în poziția ta față de asemenea situații.
Dacă caracterul tău este fără principii, sau e construit pe principii murdare, cum ar fi să trăiești pe baza minciunii, a manipulării, a înșelătoriei, a răutății în general, atunci sigur o situație pe care nu o înțelegi sau la care nu te aștepți din partea celor din jur, te va da peste cap.
Probabil te va împinge la acțiuni greșite.
Deci, chiar dacă nu înțelegem ce se întâmplă când suntem de exemplu dezamăgiți de oameni la care ținem, sau când suntem folosiți de cei pe care îi credem prieteni apropiați sau dragi, chiar dacă rămânem surprinși de acțiunile lor care ne dezamăgesc sau ne lasă un gust amar, este foarte important cum ești construit ca și persoană … mă refer la caracter.
Mai întâi de toate, e important să fii REALIST.
Extrem de realist. Așa faci față la orice vine.
Te șochează probabil sau te surprinde o acțiune acelui delângă tine, dar daca ești suficient de realist ve ști următoarele:

Nu există oameni buni.
Toți sunt oameni care înceracă să devină mai buni în toate domeniile, dar când vine vorba de caractere, e important să știi că toți oamenii dezamăgesc mai devreme sau mai târziu.
Deci prețuiește-i, dar fii deschis la posibilitatea că toți greșim.
Că e imposibil să nu greșim.
Fii deschis la posibilitatea că fiecare om, când vine vorba de imaginea lui, este posibil mai mult ca sigur, să renunțe numai decât la orice principiu.
E adevărat că sunt excepții. Aici vorbesc de oameni care sunt iubitori de Dumnezeu în modul cel mai sincer. Oameni care au un caracter extrem de puternic sau să zic de bine format din pricina dragostei față de Dumnezeu, care se reflectă în relațiile cu oamenii.
Dar și aici, realitatea este următoarea:

„Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Nu știi când se poate schimba toată situația din bine, într-o stare dramatică.
Una din “calitățile” omului este chiar aceasta: INFIDELITATEA.
Deci, dacă ești suficient de realist, vei accepta următorul adevăr;

Ieremia 9:4-6
“Fiecare să se păzească de prietenul lui şi să nu se încreadă în niciunul din fraţii săi, căci orice frate caută să înşele şi orice prieten umblă cu bârfeli.
Se trag pe sfoară unii pe alţii şi nu spun adevărul; îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău.
Locuinţa ta este în mijlocul făţărniciei şi, de făţarnici ce sunt, nu vor să Mă cunoască, zice Domnul.”

– Stiu că sună șocant și că pare extrem dar așa este.
Amintește-ți cele mai mari drame. Vei descoperi că dezamăgirile cele mai mari sunt făcute chiar de cei pe care îi iubești mai tare.
Nu e nimic greșit în a fi realist. Prețuiește-i pe oameni, iubește-i, dar fii totdeauna cu inima legată de Dumnezeu.
Ește singura persoană din univers care nu te va dezamăgi.
Dacă nu ești prieten cu Dumnezeu, atunci regret.

A fi precaut sau responsabil, nu înseamnă că ești împotriva celor de lângă tine. Pur și simplu asta este natura omului.
Să înșele, să fie fățarnic, să bârfească, să își aprere interesele când e cazul.
Asta înseamnă că interesele lui, uneori nu vor ține cont de tine.

Foarte mulți oameni nu pot renunța la un posibil câștig, pentru a păstra prietenia sau relația cu cei apropiați.

“Aşa vorbeşte Domnul: „Blestemat să fie omul care se încrede în om, care se sprijină pe un muritor şi îşi abate inima de la Domnul! “
Ieremia 17:5

– În final … după a fi realist, sfatul cel mai important este să fii loial, fidel, credincios lui Dumnezeu. Să ai toată certitudinea că El nu înșeală.
Atunci când oamenii te vor trăda, adu-ți aminte că sunt doar oameni și că probabil ai dezamăgit și tu pe alții. Mai mult ca sigur ai făcut asta.
Adu-ți aminte că Dumnezeu vrea să te bazezi pe El 100% și vei vedea că situațiile care apar, neînțelese sau neplăcute, vor avea rezolvare tot în El. În Dumnezeu.

Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul şi abate-te de la rău!
Aceasta va aduce sănătate trupului tău şi răcorire oaselor tale.
Proverbe 3:3-8

Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra,
El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina şi dreptul tău ca soarele la amiază.
Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
Lasă mânia, părăseşte iuţimea; nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi, iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
Încă puţină vreme şi cel rău nu va mai fi; te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.
Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănit şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
Psalmul 37:5-13

Nu te bizui pe înțelepciunea ta

Doar pentru că un om scrie sau vorbește interesant, poate frumos, nu înseamnă că are soluția la nevoile tale.
Un om poate vorbi foarte impresionant.
Poate scrie lucruri foarte interesante și astfel sa capete o trecere deosebită în inima ta. Va trece drept înțelept.
Dar tu la rândul tău poți fi la fel de înțelept, prin Dumnezeu.
Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea,
s-o ceară de la Dumnezeu,
care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.
Iacov 1:5
Realitatea însă, este că vorbele ajută temporar, dar nu ne dau statura de medici sau sfinți.
Mai ales când vin din gura unui om care este extrem de mândru și își prețuiește imaginea lui, mai mult decât pe tine.
Astfel caută să treacă drept un om mare sau deosebit în fața ta.
Cel mai probabil că în spatele acestor texte sau cuvântări, există un interes.
Poate financiar, poate un interes pentru putere, dominare sau controlare, poate doar dorința de a fi venerat drept un om deosebit, special sau cine stie ce mai paote fi. Nu e neapărat o regulă.
În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme şi pierzarea lor nu dormitează.
2 Petru 2:3
La rândul lor, aceste persoane, care scriu texte interesante sau vorbesc duios și plăcut, au aceleași stări … sunt tot oameni, cu aceleași nevoi ca orice ființă umană.
Chiar dacă prin cuvântările sau textele lor încearcă să pară că au ceva mai special sau că sunt diferiți.
Fiecare om care vorbește, sau scrie impresionant, trebuie să se sfințească la rândul lui, prin Isus. Prin Evanghelie ( Scripturi ), prin Adevăr.
Doar pentru că se cred speciali sau superiori altora nu înseamnă că și sunt.
Însăși poziția pe care o iau, prin a se urca pe un piedestal în fața oamenilor, arată cât sunt de aroganți sau mândri.
Noi toți avem același statut în fața lui Dumnezeu.
Suntem oameni… și avem nevoie de El.
Nevoie mare.
Cred că sunt și oameni modești, cu multă umilință și lepădare de sine față de Dumnezeu, care vorbesc din inimă și cu sinceritate Cuvântul Lui.
Sunt unii care știu să scrie doar cu dorința de a ajuta, de a exprima Adevărul așa cum este.
Dar morala acestor gânduri scrise, este că oricare din noi poate să fie înțelept dacă cere de la Dumnezeu înțelepciune.
Indicat este să cauți hrana direct de la sursă.
De la Dumnezeu, de la Scriptură.
Ideea este să nu te bizuiești pe oameni, ci să te încrezi în Dumnezeu care știe exact ce ai nevoie.
Oamenii dezamăgesc, dar Dumnezeu abea așteaptă să apelezi la El.
El nu greșește niciodată și nu înșeală.
Deci…
Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
Proverbele 3:5

Omul fericit

Omul care întâlnește pe Dumnezeu des, este un om fericit.
Un om împlinit în suflet, este omul cu adevărat fericit.
Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.
Ieremia 29:13

Îți faci griji?

Îți faci griji pentru… ce?
Când nu te mai îngrijorezi pentru nimic, când nu ți-e frică de viitor sau de necunoscut, când ești liniștit în sufletul tău, este o singură explicație…
Dumnezeu umblă cu tine… în sufletul tău.
Câteva caracteristici ale lui Dumnezeu, când vine vorba de copii Lui:
Domnul Însuşi va merge înaintea ta,
El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa;
nu te teme şi nu te înspăimânta!
Deuteronomul 31:8
Domnul Se va lupta pentru voi, dar voi staţi liniştiţi.
Exodul 14:14
Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi.
Deuteronomul 3:22
Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru,
aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu,
prin rugăciuni şi cereri, cu mulțumiri.
Filipeni 4:6
Când te îngrijorezi, practic spui că Dumnezeu nu este capabil să poarte copiilor lui de grijă.
Dar motivul pentru care ai impresia că Dumnezeu nu se implică este necredința:
Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!
Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Evrei 11:6
Dacă vrei să ajuți, o poți face prin distribuirea acestui mesaj celorlalți.

cand ne impotmolim

Mergem pe drumurile noastre fiecare.
Uneori suntem foarte preocupați de anumite activități sau proiecte.
Poate chiar cu “lucrul pentru Dumnezeu”.
Se întâmplă uneori ca Dumnezeu să îngăduie în viața noastră să ne împotmolim.
Motivul poate fi:
– fie că urmează un pericol și am devenit așa de preocupați de activitățile noastre că nu mai vedem ce se întâmplă în jurul nostru,
– fie pentru că Dumnezeu vrea să ne oprească pentru a ne gândi mai mult la El decât la lucrarea sau activitatea pe care am pus-o ca un fix în capul nostru.
Dumnezeu ne vrea pe noi… inima noastră.
Uneori ne pierdem în detalii și nu știm de ce trecem prin haos… ei bine, motivul este chiar acesta:
Unde este haos, nu este Dumnezeu.
Dumnezeu este un Dumnezeu al păcii și vrea inima unui om,
nu prestări servicii.
Vă prețuiesc.
Adi Gliga

4.Mesaj

3.Mesaj

2.Mesaj

1. Mesaj