Abandonul si casa de copii prescolari din Baia Mare

              In copilaria mea, gandeam ca viata nu are o foarte mare valoare pe acest pamant si nu intelegeam de ce Dumnezeu ingaduie ca un om sa se nasca si mai apoi sa sufere pentru
greselile altora .

Dar sa incepem cu inceputul.

            M-am nascut pe Valea Borcutului, un cartier la marginea orasului Baia Mare si-mi aduc aminte foarte vag de momentele primilor mei ani de viata . Imi amintesc familia noastra se lupta cu saracia si adeseori mama ma trimitea la vecini sa mai cer de mancare.

 Pe cand implinisem cinci ani, parintii m-au abandonat lasandu-ma in grija unei case de copii pentru prescolari .Motivul acestui gest extrem cred ca a fost dificultatea pe care o intampinau in a se intretine pe ei insusi si bineinteles pe mine, si acum uitandu-ma in urma
fara sa-i judec , acest gest nu este justificat.

Aici in aceasta casa de copii, tin minte ca ma mai vizitau cei din familia mea, mai putin tata despre care nu stiu nimic.
Mama, impreuna cu unchi si cateva matusi au venit intr-o zi de paste sa ma viziteze. Atmosfera de acolo era interesanta...un miros intens de parfumuri amestecate, pentru ca educatoarea care i-a intampinat a fost parfumata cu o multime de spray-uri. Era acel obicei de Paste, stropitul .

Am primit un pachet de la cei dragi ce ma vizitau, pe care am fugit sa-l pun in dulapul meu si am venit inapoi sa mai petrec timp cu ei. Eram bucuros si profitam din plin de prezenta lor, bucurandu-ma ca orsice copil in acele zile de sarbatoare. Dupa ce au plecat, m-am dus inapoi la dulap sa ma bucur de pachetul primit de la parinti dar nu mai era. Am fost foarte dezamagit. Cineva l-a luat…

Am mai fost vizitat doar odata dupa acest eveniment dar atunci eram la programul de somn de dupa masa. Dupa ce m-am trezit, educatoarea mi-a spus ca m-a cautat mama dar ca nu a vrut sa ma trezeasca din cauza ca dormeam . Am inceput sa plang si sa regret faptul ca am dormit. Totusi, nu aveam de ales caci somnul era obligatoriu . Aceea a fost ultima vizita a mamei mele insa am putut constata asta prea tarziu ca sa mai pot repara ceva...

 Intr-o zi, in sala unde era grupa mare de copii, imi amintesc ca am asistat la o discutie a oamenilor mari, in jurul unei cafele si una dintre educatoare spunea ca atunci cand voi creste, voi ajunge ceva mare. Nu am inteles mare lucru atunci, dar acea discutie inca imi mai suna si acum in urechi.

 Am cantat pentru prima data solo, la casa de cultura din Baia Mare,intr-o sala cu oameni multi si se spunea ca atunci cand eram mic, aveam vocea ca de inger. Desi nu stim ce voce au ingerii, acum am inteles ce voiau sa zica prin acea remarca.  

 Intre educatoarele pe care care le stiam foarte bine era o persoana noua,o educatoare de la Sighetul Marmatiei si urma sa ne fie educatoare timp de patru ani, din clasa intai pana in calasa a patra. A venit si ziua cand impreuna cu alti copii de la orfelinat am fost urcati in masini ,in graba mare fara sa inteleg ce se intampla.

 Ni s-a spus ca mergem la scoala. Nu intelegeam mare lucru. Dar cu masinile ne-au dus la autogara din Baia Mare si acolo am urcat intr-un autobus.

Eram in drum spre Sighetul Marmatiei..... 

ORFELINATUL DIN SIGHET

Dupa un drum ametitor, de la serpentinele Muntilor Gutinului, am ajuns in sfarsit la destinatie: Sighet. Fiind vorba de o schimbare, credeam ca va fi mai bine, nebanuid insa ce urma sa se intample.Anii care au urmat au fost un groaznic cosmar, care parca nu se mai termina.

Am ajuns in fata unei porti uriase. Era din fier si iti inspira o stare de teama amestecata cu nesiguranta, fiori reci furnicandu-ma parca pe moment. In poarta aceasta mare, s-a deschis una mai mica si educatoarea care ne insotea ne-a facut semn sa intram.

Tovarasa Mirela(asa o numeam, pe atunci inca eram in regimul communist) avea un chip placut, senin, si iti inspira incredere. O respectam foarte mult condsiderand-o de departe cea mai buna si frumoasa persoana din preajma noastra. …era alinarea noastra. In patimirile noastre din viata de la orfelinat, ea a insemnat un adevarat suport pentru noi. Iubea muzica …stia sa cante la chitara si acest lucru care o facea deosebita de toti ceilalti ce se ocupau de supravegherea si educarea noastra. Cand incepea sa cante, ne strangeam toti copii pe langa ea si greu ne dezlipeam de ea. Cu siguranta ca voi mai vorbi despre ea!

Revenind la momentul intrari pe acea poarta ciudata si a starii de teama ce ma domina, am ramas placut surprins atunci cand am facut primii pasi in orfelinat. Un grup de baieti ne asteptau si de indata ce am am intrat pe poarta au inceput sa aplaude… Am zambit placut impresionat dar defapt aplauzele erau pentru doamna Mirela, fiind apreciata de toti cei de acolo. Acel ropot de aplauze a creeat o atmosfera placuta de moment si mi-a redat increderea in ceea ce va fi sperand ca totul va fi bine. Si asa a fost…primele luni.

Toate bune si frumoase ca la inceput, dar a venit si momentul in care perdeaua era data la o parte si adevarul vietii de orfelinat a inceput sa ne loveasca.

Ma consideram un copil normal, dar pentru multi dintre copiii de acolo felul in care aratam, expresivitatea fetei, a creeat o stare de antipatie unii injurandu-ma, altii strigandu-mi tot felul de nume si porecle. Eram asa de urat, incat reactiiledin jur erau deseori violente. Astfel, am inceput sa am in mine o stare de teama si eram terorizat de idea aceasta, ca asa vor fii anii mei de viata…tot timpul ma asteptam ca cineva sa dea in mine..si starea aceea de teama indemna parca pe cei mai mari sa ma loveasca.Asa am dus-o primii patru ani aproximativ.

Unii parinti, veneau sa isi duca copii acasa pentru sfarsitul saptamanii. Si in mintea mea de copil, visam si eram sigur ca mama va veni sa ma ia si pe mine. Timp de doi ani, fugeam la poarta orfelinatului, sperand ca va veni sa ma ia si pe mine acasa, sperand astfel sa scap de ororile ce se intamplau pe sfarsit de saptamana. Am trait doi ani de zile cu aceasta speranta in suflet dar s-a dovedit doar un vis care nu s-a realizat.

La varsta de noua ani, am fost internat la infirmeria orfelinatului (salonul pentru bolnavi). beneficiind astfel de un moment de liniste.Intins pe pat, am inceput sa ma gandesc la ce se intampla in jurul meu. Pentru prima data, am inceput sa ma resemnez, acceptand gandul ca sunt abandonat si nimanui nu-i mai pasa de mine. Au iceput sa imi curga lacimile...plangeam amarnic si aveam o stare de disperare in suflet. Am realizat intr-un tarziu ca plangeam fara sa mai am lacrimi.

Gandul la ceea ce va fi cu mine in anii urmatori printre acesti copii, ma facea sa ma simt ca

intr-o jungla. Am inceput sa imi impun ca trebuie sa accept ca asta e soarta mea. Gandeam ca m-am nascut degeaba. Eram nedumerit si ma intrebam pentru ce m-a creat Dumnezeu?

Era totusi, o stare interesanta care ma facea sa mai sper.Stiam ca nu sunt singurul in aceasta situatie. Mi-au vazut ochii orori care mai de care mai diabolice… chipuri de copii desfigurate, zdrobite de la bataile la care eram supusi . Lucruri pe care nu le pot scrie...care multi din voi nu vi le imaginati. Ne puneau cate doi, fata in fata, si ne fortau sa ne batem pana unul din noi cadea zdrobit. Inca mai vad imagini pline de sange imprastiat in stanga si in dreapta. Nimeream de cele mai multe ori sa ma bat cu colegul meu de grupa si de clasa…Valentin il chema. Trebuia sa ne batem...nu stiam sa ma bat. Daca dadeam in el, cei mai mari , ma loveau de ce am dat in el. Daca nu dadeam, capatam de la el. M-am format cu o stare de frica, am rabdat atata umilinta si brutalitate, incat am ajuns foarte singuratic.Eram necomunicativ, eram ca o stana de piatra. Nu mai aveam lacrimi, nu mai aveam sperante, nu mai aveam nimic. Eram sluga celor din jurul meu, bataia lor de joc,pentru mine tot ce era legat de viata asta era confuz. Singura realitate era durerea, pe care oricat voiam nu puteam sa o alung. Seara asteptam sa adoarma toti. Si ma refugiam la baie intr-un loc unde puteam sa stau fara ca sa ma gaseasca cineva, desi era riscant. O usa care stiam ca era tot timpul deschisa, acoperea un spatiu gol in perete. Aici, in acest spatiu, ma ascundeam pana la miezul noptii cand stiam ca dorm toti. Asa evitam portia de bataie cu care era incepusem sa ma obisnuiesc inaninte de culcare. In dormitoare, erau intre zece si cateva zeci de copii, impreuna cu sefii de dormitor, care erau dintre cei mai mari. Noi eram amuzamentul lor. Ne luau in brate, si ne aruncau in sus, fara sa ne mai prinda. Cand ma gandesc acum, simt parca impactul dintre podea si dantura sau anumite zone ale fetei. Un sentiment mai mult decat groaznic. O durere care te face sa delirezi, o durere care iti amorteste simturile. Ceva, mai presus de mine, de puterea mea de intelegere, ma tinea constient. Nu imi explicam cum rezistam fara sa inebunesc, imi doream sa se termine. Eram fara vlaga. Mi-au pus mana pe perna, sa nu aiba unde merge si mi-au dat lovituri in palma cu sarma impletita, si se opreau cand vedeau ca sangele tasneste. Un sadism fara pricepere.

Imi aduc aminte de anumiti supraveghetori de noapte si educatori, care stateau, se uitau si se amuzau. Incerc sa inteleg ce era in inima lor. Stiau ce se intampla, dar nu interveneau. Unii erau mai tot timpul la discutiile lor in jurul cafelei. Daca se intampla sa spunem ce ni se intampla, sau cum ne schilodesc cei mai mari... si daca cineva lua masuri, represaliile asupra celor care au avut curaj sa spuna, erau din cele mai dure.Si atunci trebuia sa inventam accidente care mai de care mai stupide care pareau credibile la prima vedere., dar multi din supravegehtoti erau constienti ca nu era adevarat. Era o teroare imensa care provoca acea stare de frica in care chiar daca tanjeai sa spui cuiva nu indrazneai. Batjocura pe care o aveam de la cei mai mari din orfelinat la scoala,cand ma umileau de fata cu colegii mei si ne puneau sa ne batem, pe mine si pe Valentin, colegul meu de clasa, poreclele colegilor de grupa, bataile care le luam de la unii din ei pentru ca nu le placea fata mea, dispretul unora dintre colegi pentru ca eram de la orfelinat si altele, se adauga la toata povestirea de mai sus…astea au fost motive suiciente sa ma intorc impotriva lui Dumnezeu. Sa nu imi doresc un astfel de Dumnezeu.

Ironia ironiilor, a fost ca intre timp, am auzit despre Isus. Era parintele Ieremia un om exceptional, bland, intelegator, dornic sa ajute. Venea la orfelinat si ne invata sa ne rugam. El ne rupea putin de la realitatea in care eram, punandu-ne sa citim in niste carti cu rugaciuni. Acum, ironia era ca ne invata rugaciunile astea, si noi le spuneam in fata unui tablou, care era de fapt o icoana. Oricat ma rugam sa inceteze ororile, parca ele veneau mai des. Si atunci mi-am zis eu:ce fel de Dumnezeu este acesta, care nu asculta?

Am auzit despre El ca ne-a creat..desi la scoala am invata ca suntem ceva soi de maimuta. Imaginati-va ca stiam ca exista Dumnezeu, dar nu aveam nevoie de El. M-am impietrit, pentru ca nu aveam nevoie de un Dumnezeu care ingaduia atata suferinta si parca nu se mai oprea. El, Dumnezeu…ma urmarea, si eu simteam asta uneori. Dar veninul care s-a adunat in mine, nega toata interventia Lui. Apoi mai eram si copil…si nu prea intelegeam mare lucru despre chestiuni spirituale.

Aveam toate motivele sa nu il iubesc pe Dumnezeu la cata amaraciune a lasat in viata mea, cui ii trebuie un astfel de Dumnezeu? Nu am avut un motiv sa fac ceva pentru El, pentru ca aparent, El nu facea nimic pentru mine, decat sa ma distruga prin suferinta.

Totusi realitatea este ca El stia tot despre mine, dar mi-au trebuit aproape cincisprezece ani sa inteleg asta. Ma asculta si atunci cand ma rugam dar eu nu stiam ca deja a facut ceva pentru mine, pana am inteles sensul jertfei pe care a facut-o pe cruce, fiind rastignit pentru a ma salva pe mine de iad, care e la el de real cum au fost suferintele mele…doar ca suferintele din iad vor dura vesnic. Acum inteleg de ce s-au petrecut toate astea, dar vom vorbi mai tarziu despre asta.

Asa mi-am petrecut copilaria. Au fost si momente placute, dar asa de putine incat nu se observa. Un moment placut era cand mergeam la masa, si nu ne luau cei mai mari mancarea, sau cand erau sarbatori, cum ar fi Nasterea Domnului, cand primeam daruri, Mai era pastele, cand mancam oua rosii, plimbarile de la gradina Morii(un parc din Sighet), momente cand aveam ocazia sa iesim din orfelinat cu doamna Mirela, momentele cand ea ne canta si ne citea subtitrarea de pe povestile pe diafilm.

As fi schimbat oricand soarta mea cu a unui copil care a avut parinti.si as fi dat orice sa am parinti. Mi-aduc aminte ca ma ingramadeam la poarta orfelinatului la sfarsitul saptamanii si strigam la parintii care veneau dupa copii, sa ma ia si pe mine numai sa scap din orfelinat.. Acum inteleg de ce a trebuit sa trec prin toate astea suferinti

Cert este faptul ca va fi o zi, cand cei care nu si-au respectat parintii, vor regreta. Chiar daca unii din parinti sunt mai dificili, bucurati-va de ei. Pretuiti ceea ce ati primit. Azi, undeva in lumea aceasta, sunt copii care si-ar dori sa aibe mama si tata. Nu au ei aceasta bucurie dar voi, o aveti…bucurati-va de acest dar minunat a lui Dumnezeu.

La un moment dat, in decembrie 1989, a venit revolutia. Eram in clasa a patra. Revolutia din ’89, a adus cu ea si o schimbare…in bine. Au durat vre-o doi ani aproximativ pana sa se simta aceasta schimbare. Am crescut, am devenit unul din baietii cei mari,

( Cei care treceau peste optsprezece ani, trebuiau sa paraseasca orfelinatul ceea ce era bine pentru cei mai mici. Am sa va povestesc ce a urmat dupa ce am plecat din orfelinat.

Adolescenta in Baia Mare

In acea perioada, am dorit mult sa imi depun dosarul la liceul de muzica din Baia Mare. Nu am fost incurajat. Mi se spunea ca nu o sa fac fata si tot felul de idei descurajatoare. Oarecum, am pus mana pe dosar, si urma sa il depun personal cand ajungeam la Baia Mare. Din nefericire pentu mine, atunci, unul din colegii mei, cu care faceam concurenta cand venea vorba de cine e primul din clasa, fiind gelos, mi-a luat dosarul pe ascuns si l-a dat asistentului social. Acesta l-a depus la o scoala profesionala la profilul tamplar universal. Asa se face ca am avut parte de trei ani in care faceam ce nu imi place.

Pentru mine, acesti trei ani, au fost ani grei. Aveam un rand de haine si o pereche de tenisi rupti, din care imi ieseau degetele de la picior. De la internatul unde stateam, era drum lung pana la scoala. Era un chin pentru mine in acele ziel de toamna, sa parcurg acest drum prin ploi marunte si reci. Imi curgea nasul, si eram ud leoarca la picioare. Mergeam si stateam in clasa fara incalzire cate opt ore. Cand mergeam la internat, aveam frigul pana in maduva oaselor. Aici, la internat, eram privit ca un ciudat. La fel si la scoala. Colegii mei erau prieteni unii cu altii...dar eu eram mai retras...de altfel, nu avea nimeni motive sa se apropie de mine. Din cand in cand mai schimbam si eu cate o vorba cuiva...dar aveam destule motive sa ma simt jenant fata de cei din jur.

 In internat, trebuia sa fii smecher. Sa fii tare. Trebuia sa ai ceva special ca sa poti fi la un nivel cu cei mai multi. Neavand nimic deosebit, am fost pentru unii chiar o sluga. Le spalam hainele, sau mergeam pentru ei sa rezolv anumite probleme. Eram un fricos. Singura mea placere, era cand mergeam prin oras si ma uitam in vitrina magazinelor, la multimea de lucruri expuse. Eram singur si ma gandeam cum ar fi daca as avea din lucrurile expuse in vitrina. Imi faceam tot felul de planuri...daca as avea aia, ar fi asa si asa. Dar erau doar ganduri. Uneori eram tentat sa fur doar pentru a avea. Erau mari lupte in interiorul meu. In disperarea care ma apasa, vorbeam cu Dumnezeu, sperand ca va face sa fie mai bine, mai usor. Dar totul era tacere. Imi aduc aminte ca era un mod in care eram linistit. Tamplarul internatului era si cantaret. Avea chitara si uneori i-o mai ceream. Cand voiam sa ma linistesc sau sa ma simt implinit, mergeam si cantam ore in sir la chitara. Imi imaginam ca sunt in sali mari de concerte si cant. Era unicul mod in care eram desfatat(implinit).

Da...cantam. Am invatat in orfelinat cand aveam cheile de la sala festiva, unde erau multe instrumente. Mergeam si stateam mult in acea sala....si asa am invatat sa cant la chitara, si putin la vioara.

La internat, am avut ocazia la un moment dat, sa cunosc o doamna. Era speciala. Era femeie de servici. Fata ei era neobisnuit de senina pentru mine. Pe fata ei se citea o blandete...profunda blandete. In prezenta acestei doamne eram linistit. Am aflat la un moment dat ca este baptista. Nu ma interesa asta. Ne-am imprietenit. Cateodata ma ducea la ea acasa. Avea o chitara pe care am cantat mult. Uneori mi-o imprumuta si la internat. Am numai amintiri frumoase cu aceasta damna si familia ei. Ea mi-a aniversat prima zi de nastere. Ea m-a facut sa fiu mai increzator. Ma baga in seama si vorbeam cu ea diverse chestii. Dupa doi ani, m-am mutat la un alt internat, din Baia Mare. Internatul liceului Mihai Eminescu. Era chiar in centru orasului, mai aproape de scoala.Aici am dus-o mai bine. Am intrat prima trupa si mi-am facut primii prieteni. „PROOROCK” se numea trupa si era un gen de muzica greu. Hard Rock. Texte vulgare, si influente satanice. Nu eram eu asa, dar am intrat in rand cu ceilalti pentru a fi de ai lor. Am acceptat sa imi calc multe din principii doar pentru ca mi-am facut prieteni. Nu voiam sa ii dezamagesc. Asa ca am facut tot ce faceau si ei.

Mi-am dat seama dupa aceea ca aceasta tragedie se intampla cu cei mai multi adolescenti. De dragul de a fi intr-un anturaj, din dorintea de a fi ca unii sau ca altii, cei mai multi adolescenti isi calca toate principiile pe care l-eau avut de la parinti. Bunul simt dispare, rusinea dispare, caracterul devine dur, si dintr-un copil cu principii, devine un smecher, un arogant care defapt nu cauta decat atentie. Aici pierd cei mai multi tineri. Cand incearca sa fie ca alte persoane, care defapt la randul lor ,au facut aceeasi greseala. Cautau atentie. Astfel, au devenit oameni cu criza de identitate.

Nu incerca sa fii ceea ce nu esti...pentru ca te vei scufunda si nu se stie daca se va gasi vre-o mana care sa te ridice. Fii tu insuti. Tine-ti principiile morale si nu incerca sa fii ca alti oameni care la radul lor sunt la fel de vulnerabili ca si tine.

Mai tarziu, trupa s-a desfintat.. Unii din colegi, au plecat in Cluj la facultate.

Intre timp, am terminat profesionala si am intrat la zi la liceul nr.2 pana cand dintr-o prostie, m-am imbolnavit si am ramas aproape un semestru intreg in pat. Am pierdut mult si din cauza asta am fost exmatriculat. Pe cand am ajuns cu dovada la scoala eram deja exmatriculat. De aici a inceput greul.

Viata de strada si cautarea parintilor

Am ajuns sa dorm in scari de bloc, ma milogeam de prieteni, si am dus-o tot mai greu. Am inceput sa gust din ceea ce inseamna foamete, mancam de pe jos, din cosuri de gunoi, furam din magazine si am trait cum am putut. Era toamna spre iarna cand am ajuns pe strazile din Reghin. Era un frig insuportabil. Nu aveam haine groase. Dormeam pe bancile din parc. Uneori pentru ca aveam acces la casa de cultura, dormeam pe hol. Ma inveleam cu un covor pe care il impatruram in doua. Eram slab de tot. Imparteam un sfert de paine in trei, sa imi ajunga dimineata, la pranz si seara.O aveam de la un magazin de la o doamna caruia i se facuse mila de mine. Mi-am facut niste prieteni care imi dadeau de baut gratis. Erau singurii mei prieteni...cel putin asa ii vedeam eu. Era cantareti intr-un local. Uneori ma puneau sa cant o piesa de a lui Stefan Hrusca, „enigmatici si cuminti” . Oamenii dadeau bani penru piesa asta, si imi mai dadeau si mie sa am sa imi permit un sfert de paine. Am ajuns sa imi plang de mila. Eram deja bolnav de la friguri. Nu mai stiam ce sa fac. Tata lumea asta parca era un lagar de concentrare. Nu imi gaseam locul in ea. Oamenii ma evitau din cauza felului in care eram. Eram dispretuit. Ma saturasem de friguri. Era un gand crud cand ma gandeam ca vine din nou seara si eu nu am unde sa dorm. Eram disperat. 

 Intr-o zi, m-am pus pe o banca din parc. Era mai caldut ca seara. Ma gandeam la ce viata duc. Ma gandeam ce se va intampla cu mine. Am citit la un moment dat dintr-o revista, in care scria despre Dumnezeu. Ca un om care nu mai are incotro s-o apuce, am inceput sa vorbesc cu Dumnezeu. L-am implorat cu ochii plin de lacrimi, sa faca ceva. Plangeam in hohote din cauza disperarii. Simteam ca sunt la limita. I-am promis atunci ca daca ma scoate din situatia aia voi fi mai bun. Voi face tot ce imi cere....si am promis multe.

 Spre uimirea mea, in cateva zile, printr-o persoana, Dumnezeu mi-a aratat ca m-a ascultat. Am primit o suma de bani pe care i-am cerut unui preot, sa pot sa merg sa imi caut parintii.

Am luat un tren si am mers sa vad cine e mama mea. Stiam de pe la vre-o zece ani ca ei ar fi undeva in Arad, in comuna Horea. Ajuns la Arad, in autogara, am intrebat incotro este comuna Horea. Am aflat ca e prima comuna cum iesi din Arad. Am urcat intr-un autobus si acum aveam o multime de anduri.

Ma intrebam daca mai locuieste acolo, sau ce va zice daca ma va vedea, daca mai traieste. Nu aveam nici un sentiment fata de mama mea. Despre tata, stiam ca este doar o linie in buletinul meu. Adica nu stiam daca traieste sau nu. Cert este ca fata de parinti bnu aveam decat intrebari. Am inceput sa ii caut doar ca sa aflu despe mine mai multe, sau sa aflu niste explicatii de la ei.

Am ajuns in com.Horia si am inceput sa intreb de o anumita familie Gliga. Dupa o vreme, cineva mi-a explicat unde sta....si ca nu o mai cheama gliga ci Tomoioaga. S-a recasatorit. Am ajuns la ultima casa de pe ulita. Am batut in poarta si a iesit o doamna. Mi-am dat seama ca era mama pentru ca avea trasaturile fetei ca ale mele. Cand m-a vazut, m-a intrebat:

- Vasile, tu esti?

- Da, i-am raspuns eu.

M-a invitat in casa. M-a intrebat daca mi-e foame. Nu era nici o expresie de bucurie pe fata ei. Era tacuta. Se vedea ca se simte vinovata. Nu avea curaj sa imi zica nimic. Imi punea intrebari mai mult balbaind-use.

Nu i-am povestit nimic. M-a intrebat de ceilalti frati. I-am zis ce stiam despre fiecare. Si intre timp au aparut doi copii. Erau marius si cristi. Aveau 7 si 8 ani. E erau ultimii mei frati. L-am cunoscut intre timp pe tatal lor, care venea de la servici din Arad. Vasile il chema. Lucra la spital. Imi parea foarte amabil. Era barbatul cu care s-a casatorit ultima data. Era tata lui cristi si marius. Ne-am imprietenit eu cu cristi si cu marius. Doua zile cat am stat in Horia, i-a bucurat pe amandoi. Amandoi doreau sa doarma cu mine. Doreau sa ma joc cu ei. Erau fratii mei. Am pus multe intrebari mamei. Nu a vrut sa imi zica nimic. Am intrebat cine e tatal meu. Nu a vrut sa imi zica. Mi-a ascuns multe. Eu fumam. Dar fata de ea ma ascundeam. Nu stiu de ce. Dar m-a vazut cristi si cu marius si i-au zis lui maica-mea. M-am suparat tare. Totusi...la un moment dat, s-a scapat si mi-a zis ca pot sa ii zic mama. Lucru pe care nu il facusem deloc. M-am intaratat si a doua zi am inceput sa imi fac bagajul. Nu puteam sa ii zic mama unei femei care pentru mine era un strain. Aveam douazeci de ani. Eram barbat. Si pentru mine, in acesti cincisprezece ani, nu a exsistat vreodata acest termen „ mama”. Pretentia aceasta de ai spune mama a fost cam exagerata. Am plecat inapoi spre Baia Mare. 

Mi-am infiintat o trupa de muzica pop, pop-folk. (cam ce cant azi) Am cunoscut-o pe Mihaela Dunga, care era actrita la teatrul de papusi. Ea a devenit vocalista trupei si prin ea i-am cunoscut pe restul membrilor. Am facut treaba buna timp de aproximativ doi ani. Salile se umpleau la concertele noastre. Eram invitati la diferite actiuni. Am avut un impresar care ne rezolva concertele.

Stateam la vechiul internat al liceului Mihai Eminescu. Fundatia PROVITA care se ocupa cu tineri care au iesit din orfelinate, m-au primit si pe mine. La acest internat inchiriasera ei cateva camere pentru noi. Intre timp...am uitat ce am promis lui Dumnezeu pe banca din parc, in orasul Reghin.

Odata cu fundatia PROVITA, au aparut si primele sentimente pentru Dumnezeu. Dar despre acestea...mai incolo.

Va urma...

Comentarii (223)

103  Written by sory , on 21-09-2008 23:31 , IP: 89.32.82.32 aDy vreau s-a te felicit pt conferinta de la Bucuresti super felicitariii...te apreciez foart mult pt ceea ce canti Domnul s-a te binecuvinteze. tino tot asa:*:*:* Raport

104  Written by anonim , on 22-09-2008 15:23 , IP: 78.97.145.159 incep prin a imi cere iertare ca am crezut ca esti doar un om ( plin de figuri in cap )dar acum pot sa iti spun doar ca imi pare rau pentru gandurile avute despre tine ca persoana si sper sa ma ierti .Stiu viata din orfelinate pentru ca am lucrat in ele ca voluntar si acum este fff greu in ele si acum exista tratamente dure in aceste locuri .Iti recomand sa scrii o carte cu aceste lucruri groaznice si unele frumoase pentru ca multi nu au grija de parintii pe care ii au si multi nu pretuiesc dragostea parinteasca ba mai mult ajung sa fuga de acasa sau sa isi bata joc de parinti care au muncit o viata intreaga pentru ei .Am avut ocazia sa lucrez si cu grupuri de tineri de pe strada si din biserici si cei care au avut parinti au ales sa ii ignore si sa isi bata joc de ei si iar cei care nu au avut isi doresc sa aiba parinti .cred ca o carte despre viata ta ar deschide ochii la multi tineri care au parinti si ar incepe sa pretuiasca ce au si pentru cei din orfelinate ar deschide o speranta pentru o viata mai buna aceea cu Domnul IIsus .  Dumnezeu sa te binecuvanteze ! Raport

106  Written by anonim , on 23-09-2008 12:06 , IP: 78.97.145.159 1 Ioan 4:7 Preaiubiţilor, să ne iubim unii pe alţii; căci dragostea este de la Dumnezeu. Şi oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu, şi cunoaşte pe Dumnezeu.   atat pot spune celor care critica pe altii si nu fac nimic pentru Dumnezeu ci stau si observa fiecare pas al celor din jur .Mai este o vorba -"Cine poate sa faca face dar cine nu face nimic invata pe altul cum ar trebui sa faca." Raport

107  Written by monica pop, on 28-09-2008 14:57 , IP: 82.78.54.1 frate Adi,Dumnezeu sa te binecuvanteze,am citit urmarea povestirii tale si cea ce m-a intristat este faptul ca tu dormeai pe banci in parcuri,oare e posibil ca un astfel de copil sa il iubeasca atat de mult pe Dumnezeu pe cand cei care au toata caldura si dragostea parintilor sa il urasca,aici nu inteleg de ce acesti tineri care au tot acest comfort sa nu il cunoasca pe Dumnezeu?si sa-i multumeasca,asa cum merita El,Doamne cat de minunat esti Tu si cum arati oamenilor care sunt cei care te vor urma,cu adevarat cuvantul Lui Dumnezeu se implineste,prin fii ascultari,cei mai neinsemnati ai Lui vor mosteni imparatia cerurilor,si vor fi numiti fii Celui Preainalt,ferice de tine ca esti unul din ei,te-a inzestrat Dumnezeu cu toata armatura neprihanirii sa arati lumii slava Lui Dumnezeu,...pentru voi toti copii,tineri,si parinti fiti buni si iubiti-l pe Dumnezeu cu o iubire sfanta ca merita,e adevarat ca la cine i se iarta mult si iubeste mult,de aceea mai este timp sa va intorceti la Dumnezeu,si luati exemplul acestui tanar crestin Adi Gliga,care a cunoscut bratul Domnului,cand a fost smuls dintre neghine,si este un bob de grau,care este intradevar o capodopera a lui Dumnezeu,pentru ca a ascultat de Dumnezeu,si s-a lasat prelucrat de El,si acum este un vas folositor Domnului,si ca el mai sunt multi.2 Tim.21..fiti binecuvantati cu totii cei care il iubiti pe Dumnezeu,Iacov 2:1-26 . Raport

108  Written by ani, on 28-09-2008 17:26 , IP: 89.32.82.32 Numai Domnul tea ocrotit sa ramai intreg la minte si la trup, esti o minune! vocea ta sigur este de la El. Priveste numai la El .Cantarile tale ami fac mult bine toata lauda este a Lui esti un copil minunat si chiar frumos. Sa nu te uiti nici odata inapoi!!!Domnul s-a te binecuvinteze Raport

109  Written by simo4him, on 05-10-2008 01:54 , IP: 80.108.163.168 Shallom!!!multumesc Domnului pt darul pe care ti-la dat...am auzit marturia ta la biserica din Prunisor in data de 03.02.08 ma impresionat foarte tare marturia ta...te-a tinut tare Domnul pana acuma si ma rog Domnului sa te tina tot asa..de atunci te ascult in fiecare zi knd pot,knd nu pot iti cant cantarile pe care le-am invatat sunt minunate...multumesc Domnului pt tine...astept cu nerabdare volumele tale incontinuare!!!fi binecuvantat & nu lua seama la ciripitul pasari straine care vrea sa te amageask cu alte lucruri...(persoanele care te invidiaza)sufletul sa fie placut inaintea Domnului asta conteaza mai mult!!!fi binecuvantat!!!As dori sa aflu dak avem ocazia sa te avem la biserica Elim din viena???ne-am bucura mult de tot astept raspunsul tau!!poti sa imi tr pe adresa mea de yahoo dk vrei...multa pace sa ai!!!simo4him Raport

111  Written by S...?, on 10-10-2008 16:19 , IP: 89.32.82.32 ce faci adi????abea astept sa vii in Bucuresti. da sa stai si tu mai mult pls I.L.Y Raport

113  Written by Alexandra, on 12-10-2008 11:37 , IP: 89.45.120.110 ...ma uit la fata ta ..nu stiu ce exprima ea pt altii acum 10, 15 sau 20 de ani..insa stiu ca mie imi exprima multa pace..  ..ceea ce a ingaduit D-zeu in viata ta e foarte dureros, nu se poate sa nu-ti dea lacrimile cand citesti si iti imaginezi viata la care ai fost chemat si experientele prin care ai trecut..dar D-zeu stie de ce.. lutul a trebuit sa treaca prin mai multe procese ca sa ajunga un vas de cinste , un vas care sa-I aduca Lui cinste..  ..ci siguranta te-ai intrebat de multe ori: "de ce , Doamne?"..poate ca D-zeu te-a ales pe tine sa duci aceasta "cruce" pt ca nu s-a gasit un altul care sa o poata duce..si nu oricum ..  D-zeu te-a binecuvantat cu un talant pentru ca Numele Lui sa fie glorificat..pentru ca cei din jur sa fie cercetati..pentru a fi o bucurie si o binecuvantare pt cei din jurul tau..  In ciuda acestor experiente D-zeu ti-a dat taria de a merge mai departe si de a nu uita ca viata noatra are un scop si ca fiecare lucru care se intampla , are un scop..fii binecuvantat si Taticul nostru sa ne ajute sa nu uitam scopul la care am fost chemati... Raport

114  Written by S...?, on 18-10-2008 00:06 , IP: 89.32.82.32 Un prieten este cel care iti intelege trecutul,crede in viitorul tau si te accepta astazi asa cum esti . Raport

115  Written by S...?, on 19-10-2008 18:10 , IP: 89.32.82.32 aDy imi doresc din tot sufletul sa mai vii in bucuresti...nu ma satur ascultandu-te as vrea sa te avem mai des prin Bucuresti vocea ta... nu stiu eee...pfff ramai asa cum esti simplu si smerit si de Dumnezeu iubit!!! Fi Binecuvantat Raport

116  Written by S...?, on 19-10-2008 18:23 , IP: 89.32.82.32 aDy as vrea s-a te intreb un lucru dar as vrea s-a imi si raspuzi!Nu stiu... cu atatia oameni care te iubesc si te lauda tot timpul si mereu au ceva bun de spus la adresa ta,cum esti tu chiar nu te-ai mandrit niciodata in inima ta nici macar putin? a?scuze dar... nu iti spun cu rautate (curiozitatea) si chiar te rog sa imi raspunzi!!!!!PLS Raport

117  Written by S...?, on 20-10-2008 00:33 , IP: 89.32.82.32 Dimineata cand dispare ceata soarele imi lumineaza fata...superrrr melodie ft ritmata hmmm suna ft bine putina veselie.Domul s-a te ajute sa compui mai multe mel asa ritmate iti sta ft bine ::*:* Raport

118  Written by S...?, on 20-10-2008 00:35 , IP: 89.32.82.32 Aolooo cate mesaje ti-am scris nu mai are nimeni loc de mine))) Raport

119  Written by symonyk, on 24-10-2008 00:55 , IP: 80.108.163.168 Shallom!!...dimineata knd ma trezesc ascult melodia "Dimineata knd dispare ceata"si kt as fi de incercata in aceea zi nu ma poate supara nimeni pt k Domnul este cu mine tot timpul!!!de aceea ma rog Domnului prin ce ai sa mai trece Dumnezeu sa te intareask si sa te tina pe calea Lui!!!succes si Dumnezeu sa te calauzeask Raport

122  Written by petra, on 02-11-2008 14:19 , IP: 89.47.44.88 pace adi...am citit marturia ta si ii dau Slava Domnului ca ti-a deschis ochii si chiar daca ai impresia ca ai fost abandonat si singur. Domnu privea la tine si te ingrijea...Te-a iubit si te-a ales inca din-ainte sa te nasti...  te-am vazut pt prima data azi la dalles si se vede credinta ta pt Domnu ..uneori crestinii care nu fac parte dintr-o familie crestina sunt mai dedicati Domnului...ai un har deosebit...Domnu vede inima ta si iti rasplateste ...Domnu este bucuria noastra. Raport

123  Written by andreea, on 02-11-2008 16:09 , IP: 92.80.84.65 azi cand ai venit la biserica bunavestire eu am fost una din inimile pe care puterea marturiei tale le-a atins.de aceea cand am ajuns acasa am cautat siteul tau ca sa aflu mai multe.am aflat mai multe decat stiam sa imi imaginez.spun sa imi imaginez pt ca stiu ca nu pot intelege cum a fost viata ta pana sa Il cunosti p Iisus.sunt destul de tanara poate chiar prea tanara ca sa fiu luata prea in serios dar stiu ca cine este insotit de Domnul este ascultat.si eu imi insotesc multe din fluturarile indecise si nestatornice specifice adolescentei cu relatia mea personala cu Domnul si intelegerea descoperita din aceasta.desi la inceput sunt printre cei care mai cred ca bucurestiul va reusi sa respire avid din binecuvantarile care il locuiesc p toate strazile si bulevardele si anume cred intr-o schimbare a mentalitatii precedata de una a spiritului a sufletului fiecaruia.in aceasta idee te-as intreba daca ai simti vreodata slujirea de a veni in liceul meu.cred ca mediul nostru al tinerilor e din ce in ce mai lipsit de speranta p care o cautam inutil in lucruri din ce in ce mai desarte.imi cer iertare pt indrazneala mea dar cred ca vizita ta nu ar fi de prisos.ba chiar mai mult.  o imbratisare din suflet Raport

124  Written by Claudia Sauciuc , on 02-11-2008 20:19 , IP: 79.114.26.181 Adi, pacea pe care ti-a dat-o Dumnezeu sa creasca mereu in inima ta!   Am fost profund miscata de marturia vietii tale si nu pot decat sa spun ca-i multumesc lui Dumnezeu pentru un om ca tine, care este predat in totalitate Lui si pentru ca prin tine ne face pe noi, cei ce auzim de tine, sa ne dorim sa devenim oameni predati in totalitate Domnului.  Nu uita: \"TU SA TE TII IN TOTUL TOTULUI TOT, NUMAI DE DOMNUL, DUMNEZEUL TAU!\"  Fii o binecuvantare in orice vreme si in orice loc, cum ai fost si pana acum.  P.S. Mi-ar placea mult sa am cantarile tale fie in format audio, fie mp3, daca poti sa-mi spui cum pot face rost de ele?! Mersi Raport

127  Written by alexandru , on 17-11-2008 09:43 , IP: 82.78.134.3 Hei, Adi, pace tie!    Nu ma cunosti... Poate vom avea ocazia sa vorbim fata in fata. Am 28 de ani si sunt un crestin nascut din nou. Printre altele m-am implicat uneori printre copiii din orfelinate. Ii cunosteam pe toti din judetul nostru (acum au trecut de 18 ani si au plecat fiecare pe drumul lui, nu mai stiu de ei si nu am mai trecut pe acolo).    Stiu ce inseamna singuratatea si durerea din suflet. Am plans la fiecare rand pe care l-am citit mai sus. Dumnezeu a avut grija de tine, frate!    De ceva vreme am inceput sa ascult cantarile tale si mi-au placut foarte mult, datorita linistii si profunzimii lor (precum si o muzica buna). Eu ma implic de cativa ani in ucenicizarea adolescentilor si tinerilor si ne gandeam impreuna cu Adi, pastorul din Biserica noastra, sa te invitam la noi, sa canti. Asa am inceput sa caut despre tine pe internet, sa stiu mai multe. Ne intereseaza oameni de caracter, o muzica placuta si mai ales cuvinte profunde, care sa fie evident legate de Dumnezeu.    Cred ca o sa vin sa te ascult mai intai si poate ne intalnim la Timisoara, vineri si ma astept sa gasesc un om al lui Dumnezeu. Noi nu cautam formatii care sa atraga tinerii, ci slujitori ai lui Dumnezeu care Il tin pe Dumnezeu prezent la ceea ce fac ei, fiindca traiesc duhovniceste in fiecare zi.    Am pus adresa mea de e-mail, daca te voi putea ajuta cu ceva, o voi face bucuros.    Cu dragoste si respect,  Alexandru Raport

128  Written by adi, on 22-11-2008 23:27 , IP: 85.120.207.248 cu toata inima zic:DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE...si intr-o zi sa auzi vocea Lui spunandu-ti:\"Vino sluga buna si credincioasa de intra in imparatia stapanului tau...\" Tu esti un rod al crucii de pe Golgota,esti un fiu preaiubit al Tatalui.Am fost curios sa citesc povestea ta,o poveste trista,care iti da de gandit pt faptul ca astazi esti in picioare si nu doar atat..., dar care pe mine m-a motivat sa ma pun mai mult in slujba Lui,pentru ca si mie imi place sa cant.Inteleg ca tot ce ai suferit si ce ai trait te-au ajutat sa fi astazi mai puternic,statornic, gata sa te pui in slujba lui Dumnezeu.El sa fie slavit pentru toate.canti o muzica faina,in multe din melodii ma regasesc,fi blessuit ma rog sa te indragostesti in fiecare zi mai mult de Isus,Domnul tau iar lucrarea care ti-a incredintat-o sa propaseasca si tot mai multi oameni sa se pocaiasca.ar fi fain sa vii odata si pe la tg-jiu macar odata daca vrei poti sa-mi scri Raport

131  Written by Nicoleta , on 25-11-2008 13:21 , IP: 89.36.250.241 Cand intunericul si suferinta apasa peste noi,vrem sa vedem macar o licarire de lumina si speranta.Cautam o mana care sa ne mangaie si sa ne stearga lacrimile de pe obraji.Dorim o vorba buna care sa ne aline suferinta.Uneori gasim alinare ,dar sunt momente in viata cand simtim ca nimeni nu ne poate intelege durerea.Dar atunci cand ne plecam cu umilinta la picioarele Domnului care merita toata slava si inchinarea, in fata Celui ce a dat totul pentru noi,vom gasi mangaiere,pace,dragoste,speranta si balsam vindecator pentru ranile care inca sangereaza.Dumnezeu a hotarat un drum pentru fiecare dintre noi si ne-a ales sa fim copii ai Lui pentru ca ne iubeste cu o iubire nemarginita pe care noi nu o putem intelege,asa cum nu putem intelege nici lucrurile marete pe care le-a pregatit pentru noi in imparatia Lui.Adi ai avut o copilarie grea si trista si a fost dureros pentru tine,dar Domnul a fost langa tine si a vegheat asupra ta in fiecare clipa.El te-a ales sa il slujesti si stiu ca o faci din toata inima pentru ca si tu il iubesti pe El.Ma rog pentru tine ca sa ramai mereu langa Domnul si sa il slujesti si mai departe.Ai o voce deosebit de frumoasa un dar pe care l-ai primit de la Dumnezeu.Canatrile tale au alinat multe inimi in suferinta.God bless you. Raport

132  Written by C..., on 25-11-2008 23:22 , IP: 89.32.82.32 Asy nu ma asteptam la asa ceva din partea ta Raport

134  Written by DANA, on 05-12-2008 13:07 , IP: 92.80.59.3 nu am crezut niciodata ca o marturi uneori este mai puternica decat o predica ...eu nu pot spune decat DOMNUL SA TE BINECUVANTEZE ADI SI DOMNUL sa te inareasca sa nu cazi ,sa ramai tare pt ati duce lucrare la bun sfarsit DOMNUL LUCREAZA SI VA LUCRA PRIN TINE DAK STAI APROAPE DE EL DOMNU SA TE BINECUVANEZE Raport

136  Written by Cristian Niciu , on 11-12-2008 13:14 , IP: 80.58.236.89 Adi, un lucru sa stii, TOATE LUCRURILE LUCREAZA SPRE BINELE CELOR CE SE INCRED IN EL !! si sunt sigur ca acum vezi rezultator acestui verset, eu ma rog pt tine si lucrarea care o faci, si iti multumesc pt fiecare sfat care miai dat.  Si doresc ca viata ta sa fie binecuvantata pe delpin.  GBU.. un amic Raport

137  Written by S...?, on 14-12-2008 12:08 , IP: 89.32.82.32 ce mai faci Adytzu Raport

140  Written by ana stan, on 26-12-2008 21:34 , IP: 79.116.147.71 dupa ce am citit marturia ta gandul mi s-a dus la o piesa care pt mine este cantarea sufletului meu..veersurile spun asa..."just a few brocken pieces to work with me/a hand full of fragments of me/but jesus pick them all up/with the sweet hand of love/His vison was what I could be/He took what the world sow as worthless and created a masterpice/Saved by mercy shaped in love/form by the Father's hand/grace from our God above/the thing that I have done/no other was enough/For wath you see today/was made by mercy/saved by grace...(scuze unele greseli de ortografie daca sunt) Raport

141  Written by vatamanu demian, on 02-01-2009 22:52 , IP: 92.84.171.140 "Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai,nu se opreste pe calea celor pacatosi si nu se aseaza pe scaunul batjocoritorilor !  Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului,  si zi si noapte cugeta la Legea Lui!  Psalmul:1 si 2      Domnul sa te binecuvinteze!    Am citit toata povestea ta si am plans dar sa stii ca nimeni de pe pamant nu are o bogataie mai mare de cat cea care a pregatitio Domnul in Cer!    Si vreau ca intr-o zi sa ne intalnim in Cer! Raport

143  Written by Cecilia, on 11-01-2009 20:56 , IP: 92.84.203.61 Mergeam si eu ca toti copii pe un drum presarat cu zambete si bucurii...dar la jumatatea drumului,drumul s-a prefacut in cenusa atunci am facut un pas mare si am devenit adult,pe cand inca eram de o schioapa,zambetele si bucuriile le-am sters din mintea mea si am urmat un alt drum ...nu stiam pe unde merg,parca mereu era noapte,mi-era frica sa nu alunec, sa nu cad...si-n disperarea aceea mare cautam o lumina... dar o cautam in zadar pt ca lumina aceea era chiar langa mine si eu n-o vedeam,zacea prafuita intr-un raft uitat de mine,atunci ca un fulger,gandul m-a strapuns pana-n adancul inimii am sters praful,si am vazut deslusit,am deschis biblia si de atunci in viata mea mereu e lumina...Dumnezeu a fost Cel care m-a luminat! Raport

146  Written by Deea, on 02-02-2009 14:11 , IP: 213.233.88.201 Hey sunt Andreea din Cisnadie judetul Sibiu eu nu am ce sa zic Doar ca DOmnu sa te binecuvinteze pt tot ce faci si sa te tzina in bratzele Lui puternice Amin! bye Ady Raport

147  Written by Anca, on 17-02-2009 23:16 , IP: 79.113.220.14 Nu pot spune altceva decat...SLAVESC PE DOMNUL pentru toate lucrarile Lui minunate! Dupa cum ai spus in primele randuri despre lucrarea pe care o faci, ca totul e pentru proslavirea Numelui Lui, asta fac eu acum! Slavesc pe Domnul!!!!!...nici nu stiu ce as mai putea spune...sau cum as putea sa ma exprim ca sa aduc slava Domnului....Cred ca multi dintre cei care au citit randurile acestea, s'au regasit pe undeva...cel putin eu m'am regasit in unele situatii, desi nu am trecut prin astfel de momente ca si tine. Si la mine, parintii mei sunt despartiti de 14 ani...chiar in anul cand trebuia sa merg eu in clasa 1 tatal meu si'a facut bagajul si a plecat...fara sa inteleg eu prea multe de ce....si bun dus a fost....dar ce a fost mai interesant a fost ca nu plecase departe, ci in acelasi sat cu cateva strazi mai incolo, la o alta femeie...dar despre asta nu vreau sa vorbesc pt ca multe lucruri daca nu se intamplau nu as fi ajuns aici unde sunt acum....Si pentru asta slavesc pe Domnul! La fel ca tine, si eu lucrez cu acelasi talant ca al tau...prin harul Lui am studiat 12 ani de vioara, 8 ani de pian si aprox 3 ani de canto....acum, prin harul Domnului sunt studenta la medicina generala in anul 2....si pentru asta slavesc pe Domnul! ...poate m'am intins prea mult la "povestit"...oricum, ce vreau sa spun e ca nu exista un Dumnezeu, Tata, Prieten....si orice vrei...mai bun decat El!!!! Si pentru asta slavesc pe Domnul! Te binecuvantez in Numele Lui si iti doresc sa nu te lasi de El cu nici un chip!!! pentru ca ce poate fi mai minunat decat sa slujesti unui astfel de Dumnezeu care este un adapost si sprijin ce nu lipseste niciodata in nevoi! si acest Psalm e un salut din partea mea pt tine. o sora de a ta, pe nume Anca Raport

153  Written by liliana, on 22-03-2009 20:52 , IP: 89.123.42.57 ma bucur ca le faci cunoscuta viata ta tinerilor,care de bine de rau au avut un camin si cui spune cu dor si drg,,mama,,Domnul sa te binecuvinteze, sa-ti dea tot ce-ti doresti, ce ti-ai dorit,si sa te bucuri in EL,continua sa canti,sa mangai inimile noastre cu muzica ta, cu versul tau melodios.Nu lua in seama nimic din ce te supara de la oameni!sunt doar tarana,nu pot da unii mai mult! stai langa Domnul si vei avea izbanda! Raport

154  Written by liliana, on 22-03-2009 21:06 , IP: 89.123.42.57 am citit prinyre mesaje, doanme ce le mai trece prin cap unora!Adi,poarta parul cum simti tu,nu depasii o limita,dar NIMENI nu are voie sa iti spuna ceva!cand tie era greu si frig si foame a venit cineva sa te mangaie si sa te ajute?daca tu simti ca in fata Domnului esti ok, restul nu mai conteaza.relatia ta sa fie cu El. poti sa nu dai mes, e doar pt tine.sunt o mama a doi copii,si ma bucur pt tine ca stai langa omnul! EL SA TE BINECUVINTEZE! Raport

155  Written by alina pascani, on 26-03-2009 15:03 , IP: 86.35.194.248 domnul sa te binecuvinteze...imi place foarte tare cu canti...ai o voce foarte faina.....gbu....   m_a impresionat foarte tare povestea ta de viata.....ma facut sa Raport

156  Written by larisa , on 27-03-2009 23:30 , IP: 87.248.178.141 fara cuvinte... . Dar Domnul fie Laudat pentru schimbarea care a facut-o in viata ta. El are un mare plan cu viata ta. Raport

159  Written by danut daniela, on 31-03-2009 12:54 , IP: 89.122.171.41   domnul sa te binecuvanteze.... Raport

163  Written by diana , on 02-05-2009 11:21 , IP: 93.122.135.1 Domnul sa te binecuvinteze! esti deosebit.. nu am mai auzit de tine pana miercuri cand ai venit la suceava la Maranatha... foarte frumos ce faci. nu renunta Raport

165  Written by Iulian Isaincu, on 23-05-2009 16:39 , IP: 217.19.158.78 cand va urma? Raport

166  Written by Anonim , on 30-05-2009 19:28 , IP: 92.84.232.135 salut adi.am citit si viata ta si te-am auzit cand ai fost la casa de cultura suceava si am ramas fara cuvinte..foarte fain..dar am citit comentariile de pe site si am ramas efectiv socat la faptul ca unii zic acele lucruri..exact cum ai zis tu..sunt niste "morminte varuite"..continua la fel..asteptam continuarea marturiei.. Raport

168  Written by roxana, on 24-06-2009 15:36 , IP: 89.33.213.78 adi mergi inainte orice s-ar intampla....si fii cinvins ca Dumnezeu TE IUBESTE GBY Raport

172  Written by cony* , on 12-07-2009 16:17 , IP: 79.116.33.143 intr-adevar chiar ai o voce foarte frumoasa...si versurile sunt foarte miscatoare...ti-am citit istoria vietii si sun uimita de felul in care lucreaza Dumnezeu...cu toate ce sunt aproape maora nu am stiutce inseamna cu adevarat viata si necazurile fiindaca m-am nascut intr-o familie crestina fiiind astfel ferita de multe necazuri si ispite ... ma bucur ca ai ajuns in ciuda a tot ce ti s-a intamplat sa slujesti Domnului...dar parerea mea este ca noi trebuie sa aratam lumii ca suntem crestini nu numai prin vorbe si prin traire ci si prin felul in care aratam trebuie sa ne diferentiem kmva de lumea aste ca ea sa vada in noi pe Domnul ...(stiu ca eu nu trebuie sa judec si nici nu intentionez asta dar am dorit sa imi spun parerea...eu asa am inteles...ca noi nu trebuie sa fim o pricina de poticnire pt nimeni si ca lumea trebiue sa il vada pe Isus...noi trebuie sa ne diferentiem de lumea asta ci prin felul de km ne imbracam si prin felu km ne aranjem paru...repet eu nu vreau sa judec pe nimeni pt k stiu k este tentanta moda lumii si de multe ori poate si eu sunt o pricina de poticnire si imi pare rau dar sper sa ma ajute Domnul sa nu ma mai preocupe asa de mult infatisarea mea...km ma vede lumea ...Domnul sa ne calauzeasca in toate... Fi binecuvantat! Raport

173  Written by ana, on 14-07-2009 11:16 , IP: 92.80.18.3 Raport

174  Written by Lucian, on 18-07-2009 18:32 , IP: 188.24.229.244 intereseanta poveste de viata ...ma bucur ca esti sanatos si nu mai ai asemenea probleme...Dumnezeu te-a ajutat...nush ce sa mai zic...mi-au dat si lacrimile pe cuvant...sunt un om mai sesibil inlauntrul meu chiar daca nu arat asta..as vrea sa ma adaugi in lista ta de messenger..sa vorbim mai multe...si oameni buni..va zic:iubiti-va mult si credeti in Dumnezeu cel adevarat..care ne vegheaza zi si noapte Raport

177  Written by alle, on 28-07-2009 20:28 , IP: 89.39.176.42 e foarte important pentru noi tinerii sa existe persoane care sa ne impartaseasca experientele de viata..ma bucur k u ai ales sa faci acest lucru pentru noi ca sa ne dam seama ce inseaman cu adevarat o viatra grea si qum lucra Dumnezeu in vietile oamenilor..ai avut o copilarie foarte grea si experiente cumplite..desi ai avut o viata grea Domnul a fost alaturi de tine si tia dat putere sa mergi mai departe...nu asculta rautatile spuse de oameni ci asculta doar de ceea ce iti spune Dumnezeu.nu lua seama l cuvintele urate q privire la aspectul tau fizic...nu trebuie sa fi qum vor oamenii ci trebuie sa fi asa qum vrea Dumnezeu!in fata SA suntem toti egali... !imi plac fosrte mult melodiile tale..ai o voce frumoasa!foloseste-o in continuare pt a-L lauda p Domnul!fi binecuvatat! Raport

178  Written by veronica , on 01-08-2009 20:43 , IP: 79.113.215.188 ( ( >:D:D:D:D:D Raport

180  Written by veronica , on 05-08-2009 22:11 , IP: 79.113.214.79 ... scuze, ... nu asta am scris,... si smile-urile au iesit pe dos fata de ce am vrut... in fine...    Domnul sa te binecuvinteze, sa te tina aproape de El Har maxim! Raport

183  Written by danyela, on 04-09-2009 19:07 , IP: 92.80.93.92 ---Buna adi..sper ca Dumnezeu sa te ajute in continuare in aceasta lucrare care o faci tu si sa ai incredere in continuare in El ptr.ca numai prin Dumnezeu poti sa faci asta iti doresc succes la concertele care o sa le mai ai... si G.B.you Raport

184  Written by Bianca , on 05-09-2009 16:49 , IP: 86.104.148.157 Sunt crestina adventista insa muzica ta si vocea ta ma aduce mai aproape de Dumnezeu decat orice alt artist adventist.Sunt fericita ca am gasit versurile melodiei mele preferate: nu pot exista.Incanta-ne in continuare... Raport

186  Written by Mariana, on 01-10-2009 11:00 , IP: 97.121.57.158 Esti tare scump si pretios cel putin ptr.noi cu cit mai mult D-lui.Ce zici?Totusi bucura-te si salta de fericire ca ai garantia mintuirii.Cind altii i-ti ofera spini si maracini nu uita ca in acel moment D-L ISUS adauga cate o piatra de diamant la coroana ta.Mintuirea vine de la D-L nu de la oameni.Iar cit despre cei care se autosfintesc cind e vorba sa judece se inseala.cuvintul spune multi chemati putini alesi.Iar la matei cap.7 de la 1-7 spune ca D-L pe astfel de oameni i-i numeste fatarnici.Si vai de ei ca se poticnesc cind a-r trebui sa se pocaiasca.I-mi place ca le raspunzi direct si mi-a placut predica de la Biserica Harul.Am citit istoria ta si am plins insa bucura-te ca esti fiu de de DUMNEZEU mare har.Citeste te rog Isaia capitolul 60.Har si pace frate Adi.cu respect sora Mariana. Raport

192  Written by Stanila Maria , on 16-11-2009 22:56 , IP: 95.77.160.69 ADI esti o persoana deosebita, de multi ani ascult melodiile tale, imi plac f mult dar nu am stiut povestea ta de viata. Abia acum am aflato, am plans ca si un copil de cand am inceput sa citesc si pana la sfarsit. Dumnezeu te-a trecut prin multe necazuri si suferinte dar el stie de ce. Ma gandesc ce dureros e ca noi cei care avem parinti si sunt langa noi zi de zi nu stim sa ii apreciem pt tot ceea ce fac pt noi. Esti o persoana deosebita si de cate ori ascult melodiile tale imi dau o putere inaltatoare, Ma rog ca Dumnezeu sa te ajute sa faci numai voia Lui si nicicand sa nu te departezi de El. Dumnezeu sa te binecuvinteze!!! Te rog mult Adi sa postezi in continuare povestea ta. Raport

193  Written by Alinush, on 17-11-2009 17:48 , IP: 86.107.12.24 Adi, citind despre viata ta mi-au venit multe in minte, printre care si povestea cu ratusca cea urata... care era de fapt lebada. Domnul sa te binecuvanteze!!!Imi place mult muzica ta si se vede ca Domnul te inspira. Mi-ar placea sa vii si pe la Focsani. Domnul cu tine! Raport

194  Written by eliza, on 22-11-2009 21:35 , IP: 92.84.36.53 este foarte cutremuratoare povestea vietii tale...multi dintre noi nici macar nu ne-am putea imagina o asemenea viata...avem atat de multe si totusi suntem deseori nemultumiti...cred ca a fost foarte greu pentru tine sa marturisesti aceste aspecte din viata ta; e ca si cum ai trai inca o data acele evenimente...dar Dumnezeu a avut un plan pentru viata ta si toate lucrurile negative care ti s-au intamplat te-au ajutat sa ajungi omul minunat care esti astazi...cumva educatoarea aceea avea dreptate cand spunea ca intr-o zi o sa ajungi un o mare. Dumnezeu te-a intarit si te-a ridicat...El ti-a dat o voce minunata si intelepciunea sa scri atatea versuri incurajatoare...ma rog ca Dumnezeu sa te tina in bratul Sau mai departe, sa-ti conduca pasii zi de zi si sa-ti dea putere sa-L slujesti toata viata! Raport

199  Written by mostitus, on 29-12-2009 04:34 , IP: 76.167.78.156 Draga frate Adi vreau sa iti spun ca indragesc cantarile care le canti si fie ca Bunul Dumnezeu sa iti rasplateasca ptr efortul care il depui (stiu ca nu e usor). In ce priveste comentariile mai negative despre tine Domnul sa iti dea pricepere si sa iei tot ce e bun ptr cresterea ta spirituala iar ce este mai putin important lasale sa treaca. In final..astept sa aud piese noi. Raport

200  Written by Lidia, on 30-12-2009 04:22 , IP: 86.107.118.147 Am citit si eu marturia vietii tale. M-a miscat. Atata suferinta, nedreptate, povara, respingere,zdrobire...   Ma voi ruga si eu pentru tine si iti voi urmari evolutia. Doresc ca Dumnezeu sa restaureze si sa desavarseasca in tine chipul Sau. Chipul lui Dumnezeu a fost deteriorat in tine. Acelasi lucru ni s-a intamplat tuturor oamenilor, in diferite moduri. Imaginea lui Dumnezeu, in a carui chip am fost creati, a fost deformata in noi. Dar Dumnezeu ne recupereaza prin Domnul Isus. Tinta finala a lui Dumnezeu pentru viata noastra este ca din inimile noastre in final sa curga rauri de bucurie. Sa nu ne dam multumiti cu mai putin! Raport